7. Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier. Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui.
8. Goliat s-a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeți pentru voi un bărbat și trimiteți-l la mine.
9. Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni supușii voștri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el și-l voi ucide, atunci voi veți deveni supușii noștri și ne veți sluji.“
10. Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Dați-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“
11. Când au auzit Saul și întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat și le-a fost foarte frică.
12. David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda numit Ișai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Ișai era bătrân, înaintat în vârstă.
13. Cei trei fii mai mari ai lui l-au urmat pe Saul la război. Numele celui dintâi născut era Eliab, numele celui de-al doilea era Abinadab, iar al celui de-al treilea – Șama,
14. David fiind mezinul. Cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul la război,
15. în timp ce David pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem.
16. Deci filisteanul a ieșit înaintea lui Israel, făcând lucrul acesta timp de patruzeci de zile, atât dimineața, cât și seara.
17. Într-una din zile, Ișai i-a spus fiului său David: – Ia pentru frații tăi efa aceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du-le repede în tabără.
18. Ia și aceste zece bucăți de brânză și du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu-mi vești de la ei.