46. Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu-Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor care îi vor duce captivi într-o țară vrăjmașă, îndepărtată sau apropiată,
47. dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara celor ce i-au luat captivi, spunând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!»,
48. dacă de acolo, din țara dușmanilor lor care i-au luat captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă Ți se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o și înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău,
49. atunci ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.
50. Iartă poporul Tău, cel ce a păcătuit față de Tine! Iartă toate fărădelegile pe care le-au săvârșit împotriva Ta și fă să găsească îndurare la cei ce i-au luat captivi, ca să le arate milă;
51. căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!
52. Fie ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea slujitorului Tău și la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculți ori de câte ori vor striga către Tine după ajutor,
53. căci Tu, Stăpâne Doamne , i-ai pus deoparte dintre toate popoarele pământului pentru a fi moștenirea Ta, după cum i-ai spus robului Tău Moise când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt!“
54. Când Solomon a terminat de spus toată această rugăciune și cerere Domnului , s-a ridicat dinaintea altarului Domnului , unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile ridicate spre cer
55. și, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56. „Binecuvântat să fie Domnul Care i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici una n-a rămas neîmplinită.
57. Domnul , Dumnezeul nostru, să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58. ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile, legile și hotărârile Lui, pe care le-a dat strămoșilor noștri.
59. Fie ca aceste cuvinte ale mele, pe care le-am adus înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului , Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate slujitorului Său și poporului Său, Israel, după nevoile zilnice
60. și pentru ca toate popoarele pământului să știe că Domnul este Dumnezeu și că nu este altul.
61. Dar inimile trebuie să vă fie în întregime ale Domnului , Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui și păzind poruncile Lui ca și astăzi.“
62. Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înaintea Domnului.
63. Solomon I-a adus Domnului douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace. Astfel, regele și tot poporul Israel au sfințit Casa Domnului.