23. Atunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24. Apoi regele a poruncit: „Aduceți-mi o sabie!“ Și i-au adus o sabie.
25. Iar el a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“
26. Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei și a zis: – Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî! Cealaltă însă zicea: – Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două!
27. Regele a răspuns: – Dați-i copilul cel viu primei femei și nu-l omorâți! Ea este mama lui.
28. Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că și-a dat seama că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.