21. M-am sculat dimineața ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
22. – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău! Dar cea dintâi a răspuns: – Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Așa se certau ele înaintea regelui.
23. Atunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24. Apoi regele a poruncit: „Aduceți-mi o sabie!“ Și i-au adus o sabie.
25. Iar el a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“
26. Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei și a zis: – Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî! Cealaltă însă zicea: – Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două!