18. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: – Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
19. Micaia a mai zis: – Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.
20. Și Domnul a întrebat: – Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel.
21. Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea Domnului și I-a zis: – Eu îl voi amăgi. – Cum? l-a întrebat Domnul.
22. – Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui. Și Domnul i-a zis: – Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa!
23. Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
24. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: – Pe unde a ieșit Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?
25. – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.
26. După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
27. și spune-le acestora că așa vorbește regele: „Puneți-l pe acest om în temniță și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
28. Dar Micaia a spus: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenți, ascultați cu toții! a mai adăugat el.