11. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul : «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“
12. Și toți ceilalți profeți profețeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul și biruiește! Domnul îl va da în mâna regelui!“
13. Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia: – Toți profeții îi vestesc de bine regelui. Să fie și cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei și să vestești de bine!
14. – Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul , i-a răspuns Micaia.
15. Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat: – Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunțăm? – Du-te și biruiește, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
16. – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
17. Atunci el a răspuns: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Acești oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
18. Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: – Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
19. Micaia a mai zis: – Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.
20. Și Domnul a întrebat: – Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad și să piară acolo? Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel.
21. Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea Domnului și I-a zis: – Eu îl voi amăgi. – Cum? l-a întrebat Domnul.