16. Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab și să-l înștiințeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.
17. Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: – Tu ești acela, cel care-l nenorocești pe Israel?
18. – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu și familia tatălui tău, prin faptul că ați părăsit poruncile Domnului și l-ați urmat pe Baal .
19. Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal și pe cei patru sute de profeți ai Așerei , care mănâncă la masa Izabelei.
20. Ahab a trimis după toți israeliții și i-a strâns pe profeți la muntele Carmel.
21. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: – Până când veți mai șovăi între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta! Poporul nu i-a răspuns nimic.
22. Apoi Ilie a zis poporului: – Eu sunt singurul care am rămas dintre profeții Domnului , iar profeții lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci.
23. Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă un taur, să-l taie în bucăți și să-l așeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur și-l voi așeza pe lemne, dar nu-i voi da foc.
24. Apoi, voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu. – Bine, a răspuns tot poporul.
25. Ilie le-a zis profeților lui Baal : „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, pentru că sunteți mai mulți; apoi chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeți voi focul.“
26. Ei au luat taurul dat lor și l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „ Baal , răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră.
27. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme și se va trezi.“
28. Ei au strigat mai tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până a început să le curgă sângele pe ei.
29. După ce a trecut amiaza, ei și-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.