2. în nădejdea vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de vremurile veșniciilor,
3. iar la vremea potrivită Și-a descoperit Cuvântul prin predicarea care mi-a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4. către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim împreună: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!
5. Te-am lăsat în Creta ca să pui în ordine lucrurile care au mai rămas de rânduit și să numești bătrâni în fiecare cetate, așa cum ți-am poruncit.
6. Dar bătrânultrebuie să fie cineva fără pată, soț al unei singure femei, având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare.
7. Căci supraveghetorul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără pată, să nu fie arogant, nici mânios, nici bețiv, nici bătăuș, nici lacom de câștig,
8. ci trebuie să fie ospitalier, să iubească binele, să fie cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,
9. să se țină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, pentru a-i putea încuraja și pe alții prin învățătura sănătoasă și pentru a-i mustra pe cei ce vorbesc împotrivă.
10. Sunt mulți răzvrătiți, palavragii și înșelători, îndeosebi printre cei circumciși,
11. care trebuie făcuți să tacă, pentru că buimăcesc case întregi, învățându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câștig rușinos.
12. Chiar unul dintre ei, un profet de-al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele și niște pântece leneșe.“