5. Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului.
6. Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viață și pace.
7. Și aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate s-o facă.
8. Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.
9. Voi însă nu mai sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.
10. Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viața voastră, datorită dreptății.
11. Și dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morți le va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.
12. Deci, fraților, noi nu suntem datori față de fire, ca să trăim potrivit ei!
13. Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi!
14. Căci toți care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Fiindcă voi n-ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!“, adică „Tată!“
16. Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17. Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi și proslăviți împreună cu El.
18. Căci consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.