16. Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17. Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi și proslăviți împreună cu El.
18. Căci consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită.
19. Chiar și creația așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,
20. întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea
21. că și creația însăși va fi eliberată din sclavia degradării și adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.
22. Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.
23. Și nu numai ea, ci și noi înșine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înșine, așteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre.
24. Căci în această nădejde am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduiește în ceea ce vede deja?!
25. Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu răbdare.
26. În același fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu știm cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite;
27. însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu.
28. Noi știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați în conformitate cu planul Său.
29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să fie primul născut dintre mai mulți frați.