9. Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață,
10. iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viață, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea.
11. Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât.
12. Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13. Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14. Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului.
15. Căci nu înțeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc!
16. Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.
17. Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
18. Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!
19. Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac!
20. Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine.