1. Oare nu știți, fraților, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domnește peste un om atâta timp cât trăiește el?
2. O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei, atâta timp cât acesta trăiește, însă dacă soțul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce privește legătura cu soțul ei.
3. Deci, dacă ea trăiește cu un alt bărbat câtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulterină, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat.
4. Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5. Căci, în timp ce trăiam potrivit firii, patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte.
6. Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, și nu după vechea literă.
7. Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuși eu n-aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aș fi știut ce înseamnă să poftești, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!“