16. Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte.
17. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor și ai devenit părtașă la rădăcina bogată a măslinului,
18. nu te lăuda față de ramuri! Însă, dacă te lauzi, amintește-ți: nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine!
19. Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“
20. Așa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credință! Deci nu fi mândru, ci teme-te!
21. Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!
22. Uită-te deci la bunătatea și la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat.
23. Și chiar ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou.
24. Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?