9. Căci și eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate și am și eu soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.
10. Isus s-a mirat când l-a auzit și le-a zis celor ce erau cu El: – Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credință așa de mare!
11. Și vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și se vor așeza la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor.
12. Dar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
13. Apoi Isus i-a zis centurionului: – Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.
14. Isus a intrat apoi în casa lui Petru și a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră.
15. El i-a atins mâna și febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat și a început să-I slujească.
16. Seara, au adus la Isus mulți demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți bolnavii,
17. ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre“.
18. Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
19. Chiar atunci a venit la El un cărturar și I-a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!
20. Isus i-a răspuns: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și odihnească capul.
21. Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis: – Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!
22. Isus i-a răspuns: – Urmează-Mă și lasă morții să-și îngroape morții!
23. Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat.
24. Și iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri. Isus dormea.
25. Ucenicii au venit la El și L-au trezit, spunându-I: – Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26. Însă Isus le-a zis: – De ce sunteți atât de fricoși, puțin credincioșilor? Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
27. Oamenii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?“
28. Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor, L-au întâlnit doi demoniaci, care ieșeau din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.