21. Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis: – Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!
22. Isus i-a răspuns: – Urmează-Mă și lasă morții să-și îngroape morții!
23. Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat.
24. Și iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri. Isus dormea.
25. Ucenicii au venit la El și L-au trezit, spunându-I: – Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26. Însă Isus le-a zis: – De ce sunteți atât de fricoși, puțin credincioșilor? Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
27. Oamenii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?“
28. Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor, L-au întâlnit doi demoniaci, care ieșeau din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.
29. Și iată că ei au început să strige: – Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?