21. – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Dați-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22. Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel L-au lăsat și au plecat.
23. În aceeași zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
24. – Învățătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său.
25. Erau printre noi șapte frați. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaș, lăsându-i-o astfel pe soția sa fratelui său.
26. Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, apoi tot așa până la al șaptelea.
27. Femeia a murit ultima dintre toți.
28. La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție!
29. Isus le-a răspuns: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
30. Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.
31. Iar cu privire la învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:
32. „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33. Auzind aceste lucruri, mulțimile erau uimite de învățătura Lui.
34. Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35. Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36. – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?