22. Și iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă și suferă cumplit!
23. Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat și L-au rugat, zicându-i: – Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!
24. Isus însă le-a răspuns: – Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
25. Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: – Doamne, ajută-mă!
26. Isus i-a răspuns: – Nu este bine să se ia pâinea copiilor și să se arunce la cățeluși!
27. – Da, Doamne, a zis ea, dar și cățelușii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!
28. Atunci Isus i-a răspuns: – O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești! Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
29. Isus a plecat de acolo și a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte și S-a așezat acolo.
30. Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei șchiopi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. I-au așezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat,
31. astfel că mulțimea s-a minunat văzând că cei muți vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei șchiopi umblă, iar cei orbi văd; și Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: – Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine și nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.
33. Ucenicii I-au zis: – De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulțime?!
34. Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveți? – Șapte … și câțiva peștișori, I-au răspuns ei.
35. Isus i-a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ.
36. Apoi a luat cele șapte pâini și peștișorii, a adus mulțumiri, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit mulțimilor.
37. Au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.