23. După ce le-a dat drumul mulțimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.
24. Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.
25. În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare.
26. Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Și au țipat de frică.
27. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!
28. Petru I-a răspuns: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!
29. Isus i-a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să meargă spre Isus.
30. Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: – Doamne, salvează-mă!
31. Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: – Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32. După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat.
33. Cei din barcă I s-au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“
34. Au traversat marea și au venit în ținutul Ghenezaretului.
35. Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus și au dat de veste în întreaga vecinătate, așa că i-au adus la El pe toți cei ce erau bolnavi.
36. Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care s-au atins de ea au fost vindecați.