22. Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulțimilor.
23. După ce le-a dat drumul mulțimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.
24. Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.
25. În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare.
26. Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Și au țipat de frică.
27. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!
28. Petru I-a răspuns: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!
29. Isus i-a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să meargă spre Isus.
30. Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: – Doamne, salvează-mă!
31. Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: – Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?