19. Isus le-a răspuns: – O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l la Mine!
20. L-au adus la El. Și imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.
21. Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia: – De câtă vreme i se întâmplă așa? El I-a răspuns: – Din copilărie.
22. Și de multe ori îl aruncă în foc și în apă, ca să-l omoare... Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!
23. Isus i-a zis: – „Dacă poți...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24. Imediat tatăl copilului a strigat zicând: – Cred! Ajută necredinței mele!
25. Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat și i-a zis: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși afară din el și să nu mai intri în el!“
26. Duhul a strigat și apoi a ieșit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit.
27. Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.
28. Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat: – Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
29. El le-a răspuns: – Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (și post).
30. Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. Isus nu voia să știe nimeni lucrul acesta,
31. pentru că îi învăța pe ucenici și le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“