12. În timp ce Isus era într-una dintre cetăți, se afla acolo și un om plin de lepră. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui și L-a rugat zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!
13. Isus a întins mâna, l-a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra s-a depărtat de la el.
14. Isus i-a poruncit: – Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu o jertfă pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.
15. Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să-L asculte și să fie vindecați de neputințele lor.
16. El însă se retrăgea în locuri pustii și se ruga.
17. Într-una din zile, în timp ce El dădea învățătură, erau acolo și niște farisei și cărturari, care veniseră de prin toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
18. Și iată că niște oameni aduceau pe pat un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus.
19. Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.
20. Când le-a văzut Isus credința, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“
21. Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22. Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?
23. Ce este mai ușor, a spune: «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te și umblă!»?
24. Dar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele...“, și atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ție îți spun: ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“