1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponțiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod era tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh al ținutului Ituriei și Trahonitei, iar Lisanias era tetrarh al Abilenei,
2. în timpul marilor preoți Ana și Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3. Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului și a început să predice botezul pocăinței spre iertarea păcatelor,
4. așa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: „Un glas strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările!
5. Orice vale va fi astupată și orice munte și deal va fi aplecat; căile strâmbe vor fi îndreptate, iar locurile pietroase vor fi netezite.
6. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“
7. Atunci Ioan le-a spus mulțimilor care veneau să fie botezate de el: – Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiți de pedeapsa care vine?!
8. Faceți roade vrednice de pocăința voastră! Să nu începeți să ziceți în voi înșivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmași ai lui Avraam chiar și din pietrele acestea!
9. Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc.
10. – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulțimile.
11. El le-a răspuns: – Cel care are două tunici să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!
12. Au venit și niște colectori de taxe să fie botezați și l-au întrebat: – Învățătorule, noi ce să facem?
13. El le-a răspuns: – Să nu strângeți mai mult decât v-a fost poruncit să luați!
14. Niște soldați l-au întrebat și ei: – Dar noi ce să facem? El le-a răspuns: – Să nu stoarceți cu forța bani de la nimeni și să nu aduceți acuzații false împotriva nimănui; fiți mulțumiți cu salariile voastre!
15. Pentru că poporul era în așteptare și toți se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul,