36. În timp ce El mergea, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37. Când S-a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul Care vine în Numele Domnului!Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!“
39. Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: – Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!
40. El a răspuns: – Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!
41. Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.
42. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!
43. Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile!
44. Te vor strivi de pământ pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
45. A intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo,
46. spunându-le: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“
47. Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L omoare,
48. dar nu știau cum să facă, pentru că tot poporul se ținea lipit de El, ascultându-L.