23. În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.
24. El a strigat: – Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și umezească vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25. Însă Avraam i-a răspuns: – Copile, adu-ți aminte că în timpul vieții tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi.
26. Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27. El a zis: – Atunci, te rog, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,