20. La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr și care era plin de bube.
21. El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și-i lingeau bubele.
22. Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat.
23. În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia.
24. El a strigat: – Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și umezească vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25. Însă Avraam i-a răspuns: – Copile, adu-ți aminte că în timpul vieții tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi.
26. Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27. El a zis: – Atunci, te rog, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,
28. căci am cinci frați, ca să le mărturisească aceste lucruri, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!
29. Avraam i-a răspuns: – Îl au pe Moise și pe Profeți; să asculte de ei!
30. Dar el a zis: – Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morți, se vor pocăi!