1. Apoi le-a zis ucenicilor: „Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipește averea.
2. El l-a chemat și i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!»
3. Administratorul și-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi-ar fi rușine.
4. Știu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administrație, ei să mă primească în casele lor!»
5. I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i-a zis primului: – Cât îi datorezi stăpânului meu?
6. Acela i-a răspuns: – O sută de bați de untdelemn. El i-a zis: – Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!
7. A zis apoi altuia: – Dar tu, cât îi datorezi? Acela i-a răspuns: – O sută de cori de grâu. El i-a zis: – Ia-ți chitanța și scrie optzeci!
8. Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusință. Căci fiii acestui veac sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.
9. Și Eu vă spun: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!
10. Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept și în cel mare.
11. Așadar, dacă n-ați fost credincioși în ce privește bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?!
12. Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?!