17. El se gândea în sine însuși și zicea: «Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?!»
18. Atunci a zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari și voi depozita acolo tot grâul și toate bunurile mele.
19. Apoi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și bucură-te!’»
20. Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!»
21. Așa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat față de Dumnezeu!“
22. Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca!
23. Căci viața este mai mult decât mâncarea, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Uitați-vă cu atenție la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră și nu au nici cămară, nici hambar. Și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai valoroși sunteți voi decât păsările!
25. Și apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la firul vieții lui?!
26. Deci dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijorați de celelalte?!
27. Uitați-vă cu atenție cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc. Și totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei!
28. Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor?!
29. Nu căutați ce să mâncați și ce să beți, nici nu fiți îngrijorați,
30. căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru știe că aveți nevoie de ele.