18. Zaharia l-a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă!
19. Îngerul i-a răspuns: – Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezența lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune.
20. Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21. Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.
22. Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne și să rămână mai departe mut.
23. Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă.
24. După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:
25. „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“
26. În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27. la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Îngerul a intrat la ea și i-a zis: – Plecăciune, ție căreia ți s-a arătat bunăvoință! Domnul este cu tine! (Binecuvântată ești tu între femei!)
29. Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30. Îngerul i-a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu!
31. Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus.