26. Și iată că vorbește deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul?
27. Totuși noi știm de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va ști de unde este!“
28. Atunci Isus, în timp ce dădea învățătură în Templu, a strigat: „Mă cunoașteți și știți de unde sunt! N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoașteți!
29. Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El și El M-a trimis.“
30. Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul.
31. Însă mulți din mulțime au crezut în El și ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32. Fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre El și, ca urmare, conducătorii preoților și fariseii au trimis niște gărzi să-L aresteze.
33. Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puțin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis.
34. Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.“
35. Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăștiați printre greci și să-i învețe pe greci?!
36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veți putea veni.»?“
37. În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea!