39. Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“
40. Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41. Mult mai mulți au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui
42. și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
43. După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea.
44. Căci El Însuși spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui.
45. Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46. A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47. Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48. Isus i-a zis: – Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede!
49. Slujbașul regelui I-a zis: – Doamne, vino până nu moare copilașul meu!
50. Isus i-a răspuns: – Du-te; fiul tău trăiește! Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat.
51. În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat și i-au zis că fiul lui trăiește!
52. Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra.“
53. Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește!“ Și a crezut el și toată casa lui.