20. Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21. Isus i-a răspuns: – Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei.
23. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
25. Femeia I-a zis: – Știu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26. Isus i-a zis: – Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela.
27. Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nici unul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“
28. Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor:
29. „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“
30. Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31. Între timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi , mănâncă!
32. Dar El le-a răspuns: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.
33. Ca urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34. Isus le-a mai zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
35. Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum,
36. cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.