7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.
8. Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, doar cam la două sute de coți.
9. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.
10. Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!“
11. Simon Petru s-a suit în barcă și a tras năvodul la țărm, plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari; însă, cu toate că erau atâția, năvodul nu s-a rupt.
12. Isus le-a zis: „Veniți și luați micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine ești?“, pentru că știau că este Domnul.
13. Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel a făcut și cu peștele.
14. Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morți.
15. După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: – Paște mieii Mei!
16. L-a întrebat din nou, a doua oară: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: – Păstorește oile Mele!