1. În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2. A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!“
3. Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt.
4. Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.
5. Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat.
6. Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el; a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,
7. dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într-un loc separat.
8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.
9. Căci tot nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți.
10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.
11. Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt
12. și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus.
13. Ei au întrebat-o: – Femeie, de ce plângi? Ea le-a răspuns: – Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!
14. După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.
15. Isus a întrebat-o: – Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: – Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua!