1. Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.
2. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum și I-a șters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav.
3. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav!“
4. Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“
5. Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.
6. Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile.
7. După aceea le-a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea!
8. Ucenicii I-au răspuns: – Rabbi , până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine și Tu Te duci din nou acolo?!
9. Isus le-a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi,
10. dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11. După ce a spus acestea, le-a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.