1. Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar.
2. Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor.
3. Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el își cheamă oile pe nume și le duce afară.
4. După ce le-a scos afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.
5. Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6. Isus le-a vorbit în chip figurat, dar ei n-au înțeles ce le spunea.
7. Isus le-a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor.
8. Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
9. Eu sunt poarta! Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit; va intra, va ieși și va găsi pășune.
10. Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s-o aibă din abundență.
11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
12. Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie.
13. Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,
15. tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi.
16. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor.
17. De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou.
18. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.
19. Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei.
20. Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce-L ascultați?!“
21. Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“
22. În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului. Era iarnă.
23. Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.
24. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne-o deschis!
25. Isus le-a răspuns: – V-am spus, dar nu credeți! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine.
26. Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți din oile Mele.
27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.
28. Eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.
30. Eu și Tatăl una suntem.
31. Iudeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.
32. Isus le-a zis: – V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?
33. Iudeii I-au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!
34. Isus le-a zis: – Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: «Sunteți dumnezei!»“?
35. Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, și Scriptura nu poate fi anulată,
36. puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume că rostește blasfemii, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!
37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!
38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl!
39. Atunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40. Apoi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo.
41. Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“
42. Și mulți au crezut în El acolo.