1. Frații mei, să nu fiți mulți învățători, pentru că știți că vom primi o judecată mai aspră!
2. Toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, capabil să-și țină în frâu tot trupul.
3. Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul.
4. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul.
5. La fel și limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!
6. Și limba este un foc. Limba este o lume a nedreptății pusă între mădularele noastre. Ea pângărește tot trupul și aprinde tot cursul vieții; și ea însăși este aprinsă de focul Gheenei.
7. Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici sau pești, poate fi îmblânzită și a fost îmblânzită de neamul omenesc,
8. dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte.
9. Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie așa!
11. Oare din aceeași gură de izvor curge și apă dulce și apă amară?
12. Frații mei, poate un smochin să facă măsline sau o viță-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.