1. Frații mei, să nu aveți o atitudine părtinitoare în credința voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!
2. Căci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur și o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,
3. iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,
4. oare nu faceți voi deosebire între voi și nu deveniți astfel judecători cu gânduri rele?
5. Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?
6. Însă voi l-ați înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?
7. Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?
8. Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“, bine faceți.
9. Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca unii care încălcați Legea.
10. Căci oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11. Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter!“ a spus și: „Să nu ucizi!“. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!
12. Vorbiți și purtați-vă ca unii care urmează să fie judecați de legea libertății.
13. Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
14. Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică,
16. iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?
17. Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte.“ Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele!
19. Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!
20. Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credința fără fapte este zadarnică?
21. Avraam, strămoșul nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22. Vezi deci că credința a lucrat împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte.
23. Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și El i-a socotit acest lucru dreptate“; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.
24. Vedeți așadar că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință.
25. În același fel și prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum?
26. Așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.