11. Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credință“,
12. iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“
13. Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“–
14. pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credință, Duhul promis.
15. Fraților, să vorbesc în felul oamenilor: așa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este și aici.
16. Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și seminței lui; el nu spune „și semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „și seminței lui“, care este Cristos.
17. Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, și astfel să anuleze promisiunea.
18. Dacă moștenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune.
19. Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânța celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor.
20. Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.
21. Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege,
22. însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.