5. Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6. Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la fața omului –, ei, cei recunoscuți drept conducători, nu mi-au adăugat nimic,
7. ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredințat Evanghelia pentru cei necircumciși, așa cum lui Petru i s-a încredințat Evanghelia pentru cei circumciși
8. – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumciși, a lucrat, de asemenea, și în mine, trimițându-mă la neamuri –,
9. deci, când Iacov, Chifa și Ioan, care erau priviți ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine și cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși.
10. Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am și străduit să-l fac.
11. Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe față, pentru că era de condamnat.
12. Până când au venit niște oameni din partea lui Iacov, el obișnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o și s-a separat, temându-se de cei circumciși.
13. Și ceilalți iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar și Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor.
14. Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca unul dintre neamuri și nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca niște iudei?“