36. În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca). Viața ei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.
37. În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit și a murit. Au spălat-o și au pus-o în camera de sus.
38. Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida, ucenicii au trimis doi bărbați să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“
39. Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând și arătându-i tunicile și hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.
40. Petru i-a scos afară pe toți, a îngenuncheat și s-a rugat; apoi s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat.
41. El i-a dat mâna și a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinți și pe văduve și le-a înfățișat-o vie.