1. În zilele acelea, când numărul ucenicilor creștea, evreii eleniști au început să murmure împotriva evreilor autohtoni, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare.
2. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese!
3. Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta,
4. iar noi vom continua să dăm atenție rugăciunii și slujirii Cuvântului.“
5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia;
6. i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei.
7. Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creștea tot mai mult în Ierusalim și foarte mulți preoți veneau la credință.
8. Ștefan, un om plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor.
9. Unii din sinagoga numită „A oamenilor liberi“ – a celor din Cirena, a celor din Alexandria și a celor din Cilicia și din Asia– au început o dispută cu Ștefan,
10. dar nu puteau să se opună înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el.