7. I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat: – Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: – Conducători și bătrâni ai poporului,
9. dacă astăzi suntem cercetați pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat,
10. să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți!
11. El este: „piatra respinsă de către voi, zidarii, care a devenit piatra din capul unghiului.“
12. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!
13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când și-au dat seama că erau oameni neînvățați și de rând, s-au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus.
14. Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică.
15. Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând:
16. „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar și nu putem nega.
17. În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“
18. I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus.
19. Însă Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!
20. Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit!“
21. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
22. Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.