20. Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit!“
21. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
22. Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
23. După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii.
24. Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele,
25. Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului nostru David, slujitorul Tău, astfel: «De ce se întărâtă neamurile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
26. Regii pământului iau poziție și conducătorii se strâng laolaltă, împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»
27. Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod, Ponțiu Pilat, neamurile și poporul lui Israel,
28. ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta și planul Tău.
29. Și acum, Doamne, uită-te la amenințările lor și dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău!
30. Întinde-Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“
31. După ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32. Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și gând și nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun.
33. Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți.
34. Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obținuți pe lucrurile vândute îi aduceau