17. În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“
18. I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus.
19. Însă Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!
20. Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit!“
21. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
22. Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
23. După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii.
24. Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele,
25. Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului nostru David, slujitorul Tău, astfel: «De ce se întărâtă neamurile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
26. Regii pământului iau poziție și conducătorii se strâng laolaltă, împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»