13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când și-au dat seama că erau oameni neînvățați și de rând, s-au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus.
14. Văzându-l însă stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică.
15. Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând:
16. „Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar și nu putem nega.
17. În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească nici unui om în Numele acesta!“
18. I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu mai dea învățătură în Numele lui Isus.
19. Însă Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu!
20. Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și auzit!“
21. După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, negăsind un mod prin care să-i pedepsească, din pricina poporului, deoarece toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.