1. În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii,
2. foarte supărați de faptul că ei dădeau învățătură poporului și vesteau în Isus învierea dintre cei morți.
3. Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară.
4. Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților a ajuns la aproape cinci mii.
5. În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii și cărturarii,
6. precum și Ana – marele preot–, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.
7. I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat: – Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns: – Conducători și bătrâni ai poporului,
9. dacă astăzi suntem cercetați pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat,
10. să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți!
11. El este: „piatra respinsă de către voi, zidarii, care a devenit piatra din capul unghiului.“
12. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!