31. Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți fi salvați!“
32. Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat-o să se ducă.
33. Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp ați rămas flămânzi și n-ați mâncat nimic.
34. De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“
35. Și spunând acestea, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce.
36. Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva.
37. În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete.
38. După ce și-au potolit foamea, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
39. Când s-a făcut zi, n-au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eșueze acolo.
40. Au tăiat legăturile ancorelor și le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s-au îndreptat spre plajă.
41. S-au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăți de izbitura valurilor.
42. Planul soldaților era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând.
43. Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-și îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm,
44. iar ceilalți să-i urmezeținându-se de scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s-a făcut că au ajuns cu toții în siguranță la țărm.