7. promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră să o primească. Pentru această nădejde, rege, sunt acuzat eu de către iudei!
8. Ce, vi se pare de necrezut faptul că Dumnezeu învie morții?!
9. Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10. și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i-am băgat în închisoare pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor.
11. De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze; și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar și în cetățile străine!
12. Cu acestea în gând, m-am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților.
13. Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine, o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui.
14. Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba aramaică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să dai cu piciorul într-un țepuș!“
15. Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne?“ Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți!