4. Cei care stăteau lângă el i-au zis: – Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?
5. Pavel le-a răspuns: – N-am știut, fraților, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău!“
6. Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: – Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din pricina nădejdii în învierea morților sunt judecat eu!
7. Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat.
8. Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate.
9. S-a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s-au ridicat și au început să se certe zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?!“
10. Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le-a poruncit soldaților să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fort.
11. În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i-a zis: „Curaj! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să depui mărturie și în Roma!“
12. Când s-a făcut zi, iudeii au pus la cale un complot și s-au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu-l vor omorî pe Pavel.
13. Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mulți de patruzeci.