24. Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis și aducea astfel lucrătorilor săi nu puțin câștig.
25. El i-a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le-a zis: „Bărbați, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta
26. și vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mare mulțime de oameni, spunând că zeii făcuți de mâini nu sunt de fapt zei!
27. Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie socotit ca o nimica și chiar măreția ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia și toată lumea!“
28. Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“
29. Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo și pe macedoneenii Gaius și Aristarh, însoțitorii de drum ai lui Pavel.
30. Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat.
31. Chiar și unii dintre conducătorii provinciei Asia, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră.
33. Unii din mulțime l-au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului,
34. dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toții într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“